Fire 25.02.2010

In aceasta saptamana a avut loc un eveniment special in Club Fire, in cadrul serilor Vampy & Friends. Am avut placerea de a ne bucura auzul, nume cunoscute in lumea folk`ului mai putin consacrat, nume precum Ovidiu Scridon, Marius Matache, Preotelu` (care ne va bucura si saptamana viitoare cu intreaga trupa din care face parte, intitulata "Acum"). Vampy si cu mine, am deschis seara asa cum se cuvine, dupa care au venit val dupa val, cei mentionati mai sus, fiecare avand cate-o serie de surprize chiar si pentru noi organizatorii. Alaturi de cei mentionati deja, s-au mai alaturat Dan (un vechi prieten al serilor din Fire) isotit de fluierul sau, Alin (un alt vechi si bun prieten), cu vioara sa. Impreuna, se poate spune fara modestie, au facut SPECTACOL. Alaturi de noi a fost si trupa Micul Paris, o trupa relativ nou infiintata, dar avand in componenta oameni cu greutate in muzica de gen si zeci de ani de experienta. Sper sa nu va fi plictisit incercand sa redau un sambure din atmosfera traita de noi, si sper ca si pozele ce vor urma, sa ma ajute sa fac asta. Vizionare placuta.

DESCHIDEREA SERII

MARIUS MATACHE insotit de un bun prieten de-al sau

"PREOTELU`" si cu mine



DAN, PREOTELU SI EU



PREOTELU & OVIDIU SCRIDON



PREOTELU, OVIDIU & MARIUS



TRUPA MICUL PARIS



DAN, VAMPY & ALIN



DAN, VAMPY, OVIDIU & ALIN

EU, OVIDIU & ALIN

Seara s-a transformat in noapte si chiar a ciupit din dimineata. Surprizele s-au tinut lant. Nu pot decat sa va urez un sincer "Ne vedem joi", pentru a va convinge si voi, cei 5 cititori ai mei.
Despre blog, pe data viitoare cand am poze cu cei mai comici copilandrii.
Morala: "Mai du-te ba la cate un spectacol, ca poate merita" (asta in spiritul Radio Guerrilla)

Bodypaint`ul la romani (+18)

Pentru voi cei 5 cititori ai mei ... fara prea multe comentarii













Morala: Si mie imi plac desenele animate, si NU! Fumatul nu dauneaza chiar asha de mult >:)

Credinta oarba 2

Asculta tu ce pe pamanturi calci
Ce ganduri ai cand o porunca-ncalci
Pacat cu gandul sau cu trupul
Cand dai o pala sau cand dai cu pumnul

De ce sa te opresti de la ce-ti place
Continua si zi-le sa te lasa-n pace
Un pahar in plus, ce mai conteaza
Eu sunt aici, si ai mei te vegheaza

Iti dau puterea sa faci tot ce e rau
Iti dau norocul, il pun in zarul tau
Cu semnatura ta pe-o foaie de hartie
Suflatul tau, imi apartine mie.

Oferta partii intunecate suna intot deauna mai bine >:)

Cei patru calareti ai apocalipsei

Doriti sa vorbim si despre ei?

Adevarul si minciuna

Adevarul este uracios, este neplacut, un magar, un porc. Adevarul este un tip prea greu sa poata fi sustinut de cineva pana la capatul drumului. O pastila prea mare pentru a putea fi ingitit de ori cine. Adevarul este un animal urat mirositor si hidos care ne face sa intoarcem capul si privirea catrea ea, minciuna. Minciuna, proaspat rasa pe picioare, cu rochita rosie si foarte stridenta si bulinute albe, cu codite de scolarita,cu formele care te fac sa depui un efort considerabin incercand sa-ti dicici privirea si la chipul ei. Cu buze si obraji, fumos pictati in macheaj. Minciuna are parul lung si blond, brunet, saten, roscat si ochii verzi, albastri si caprui in acelas timp. E tot ce ti-ai dorit vreodata sa gasesit. Dar are coaie si se pisa din picioare.
Din aceasta lumina pun intrebarea catre voi cei 4 cititori ai mei ...
You want the truth or sanding beautiful?
Morala de azi ...:
Nu scrieti niciodata un post dupa o noapte de munca, ca o sa scrieti numai tampeni!

Facerea si "A"facerea lumi

Gramatica perversi`limbi romane.
Ce timp este folosit in propozitia: "Tu nu trebuia sa te fi nascut"?

Raspuns: Prezervativ imperfect.



Spuneam ieri ca vreau sa scriu urmatorul post despre Dumnezeu.

Cu o mie de argumente pro

si o mie de argumente contra ma pot numi una din cele mai enervante persoane cu care se poate avea un dialog pe acest subiect.

Filozofeala despre religie poate fi excesiv de diversificata.

De la discutiile despre ce presupune biserica: loc de inchinaciune si legamant sau institutie de control, de la sarbatorirea nasterii lui Iisus in decembrie cand el s-a nascut toamna, de la biblie la vechiul testament cu evreii si coran cu musulmanii si nu in ultimul rand, placerea sadica de a incerca sa conving un ateu, ca ar fi mai bine sa creada in ceva.
Si da! Daca va intrebati cumva, voi cei 4 cititori ai mei, am scris si cateva versuri despre asta. Sper sa va placa si sa va bucure.

Dredinta oarba

Asculta tu muritorule cuvantul meu
Caci eu sunt creatorul tau, sunt Dumnezeu
Asculta cuvantul meu, porunca pentru tine
Inchide ochii, trebuie sa crezi in mine

Lipeste-ti mainile la piept
Tu pumn de pamant rupt din desert
Ingenuncheaza si da-mi credinta oarba
Sufletu-ti insetat, lumina-mi sa o soarba

Sunt imparatul tau, unicul Dumnezeu
Iubeste-ma mai mult, atunci cand ti-e mai greu
Sacrifica-te trup si suflet mie
Si vei trai ca spirit, pe vecie.

Scrisa acum multi ani cu o concluzie pe care o dau si azi pentru acest sfarsit de post.
Nu vreau sa dau credinta oarba!!!
In urmatoarele zile, in urmatorul post (daca nu intervine ceva mai interesant) voi scrie partea a doua, reprezentand "oferta partii intunecate".

Versuri in tramvai

Acum multi ani, in buzunarul meu, erau nelipsite, un pix si o mica bucatica de hartie. Pentru ca se intamplase deja de prea multe ori sa ma trezesc vorbind despre ceva in versuri. Fara sa vreau, in mintea mea se nasteau stofe, poezii intregi. Si tristete. Tristete pentru ca atunci cand ajungeam undeva unde puteam pune pe hartie toate acele ganduri frumoase, ... le uitam. M-am hotarat atunci sa nu mai pierd nimic.
Si din cand in cand, daca mergeai pe acelasi drum cu mine, puteai sa vezi intamplator, un baiat cu privirea pierduta, incercand sa scrie ceva pe o mica bucatica de hartie.
Nu citesc prea multe carti, si nici atunci nu citeam mai mult. Si totusi aveam inspiratie. Ma inspira tot ce vedeam in jurul meu. Tin minte cum odata, mergeam cu tramvaiul. Eram in dreptul depoului Vitan.

Si ploua. Tin minte cum apa se strecura, se aduna in picaturi reci, ce cadeau langa mine si ma stropeau usor. Atunci s-a nascut una din primele mele poezii. Aceasta poezie o voi impartasi cu voi acum

As vrea



As vrea sa iubesc ploaia
Dar stropii ei sunt reci,
As vrea sa iubesc luna
Dar noapte-ar fi pe veci.

As vrea sa iubesc soarele
Dar razele lui ard,
As vrea sa iubesc oamenii
Dar eu ii vad cum cad.

As vrea sa iubesc cerul
Din basme si povesti,
Dar te iubesc pe tine
Asa simpla cum esti.

Sper sa va fi adus macar un zambet, voua, celor patru cititori ai mei.
Daca mai doriti sa cititi si alte randuri scrise de mine candva de mult, astept un semn.

Morala pentru azi ...
Aminitirile raman si daca ai un pix si o mica bucatica de hartie.

Viata in camere goale

Azi sunt serios.
Stiu ca poate e neinteresant sau de necrezut pentru voi, dar din cand in cand si foarte rar, mai sunt si serios.
Ca azi. Ca acum. Ca in noaptea asta.
Stau. Ma gandesc, contemplez, ... la ce alt ceva ... la viata.
Ce este viata?
O serie de momente.
Momente petrecute in locuri diferite. Dar cred ca cele mai importante sunt momentele petrecute in camere. Cu cineva. Momentele petrecute cu cineva.
Sa fie viata o serie de "camere"?
Hm. Asta imi aduce in cap un refren de la Gary Moore. "Empty rooms,where we learn to live without love." Trist. Dar cam asa este. Nimeni nu vrea sa traiasca in camere goale. Si asta este exact ceea ce vad eu in fiecare noapte. Camere goale. Poate de aceea imi vin in cap aceste intrebari acum ... poate pentru ca este noapte ... si poate pentru ca sunt singur si in noaptea asta ... Imi plang de mila pe blog? NU! Din cate am inteles eu, blogul este o agenda electronica. Eu am multe agende in care imi scriu gandruile. si mai devreme sau mai tarziu aceste agende ajung in mana ori cui, cu ce este un blog mai diferit?
In fine. Sunt trist. Cred ca asta este ideea. Si nu scriu aici pentru a cere sa ma compatimeasca cineva! Sunt sigur mai maine dimineata cand ma trezesc, nu voi mai simti acelas lucru, iar maine seara sunt la munca, deci va fi ok.
Morala de azi sa fie: Nu judeca un om dupa culoarea peretilor din camera!
Va las cu o piesa de moment. Maine promit o poezie. Cu asta va salut pe voi cei 4 cititori ai mei si va spun noapte buna cu cine vreti voi.



Loneliness is your only friend.
A broken heart that just won't mend
is the price you pay.


It's hard to take when love grows old.
The days are long and the nights turn cold
when it fades away.


You hope that she will change her mind,
but the days drift on and on.
You'll never know the reason why she's gone.


You see her face in every crowd.
You hear her voice, but you're still proud,
so you turn away.


You tell yourself that you'll be strong.
But your heart tells you,
this time you're wrong.


You hope that she will change her mind,
but the days drift on and on.
You'll never know the reason why she's gone.


Empty rooms,
where we learn to live without love.
Empty rooms,
where we learn to live without love.
Empty rooms,
where we learn to live without love.


Empty rooms,
where we learn to live without love.
Empty rooms,
where we learn to live without love.
Empty rooms,
where we learn to live without love.
Empty rooms,
where we learn to live without love.


All alone in an empty room.
Lonliness is your only friend, hooh.
Oh, she's gone and you're at the end.

Poze cu prea multa realitate

Am pentru inceput poza castigatoare la categoria Cea ma sadica gluma posibila



Continuam cu demonstratii fotografice pentru care merita sa iubim femeile







Acestea sunt pozele care pun punctul pe "i" in expresia Pozele spun mai mault de o mie de cuvinte

Pentru poze similare, pareri, impresi sau povestiri despre situatii similare traite de voi sau auzite prin vecini, va invit ca de fiecare data sa postati la randul vostru un comentariu.
Cu asta imi i-au ramas bun de la voi cei 4 cititori ai mei, de aici din Club Fire, unde la seara folk, din fiecare joi eu tin sunetul, cant si nu numai.

Morala pentru azi, asa cum v-am obisnuit, cu o ascunsa legatura cu postul de mai sus:
Ultima picatura tot pe crac se duce!

Care este diferenta dintre o gaina ...

Care este diferenta dintre o gaina? sau Tampeniile care suna bine
Raspuns: Are doua picioare drepte si paralele, dar mai ales stangul
Stateam si ma gandeam ca azi ar trebui sa mai scriu un post. Asa m-am gandit eu. Asa mi-am propus. Sa nu scriu unu in fiecare zi, ci unu cam la doua zile. Pentru azi ma gandeam sa scriu ceva cult.
Adica numai tampeni pe care nu le inteleg nici eu cel ce scriu.
Cu ceva timp in urma, am scris ceva versuri. (Sau tampeni cu rima)

Tu cel de azi
Spre cel de maine, bratele-ti arunci
Dar sa-l ajungi
Inspre trecut trebui sa fugi

Trecutul sa il vezi si sa il ierti
Si doar asa vei reusi sa-nveti
Ca alergand, fugind mereu de tine
Sa calci incet si sigur catre maine


Eu nu am inteles nimic nici atunci, nici acum.
Astept parerile voastre. (De la voi cei 4 cititori ai mei)

Morala de azi: Pe casa in panta, cate-odata ploua drept.

Azi merge si un citat. Pentru ca sunt multe tampeniile care suna bine, si sunt adesea folosite, de multe persoane cu rezonanta. Si nu ma refer la zona politica.
"Erata. Gaura-n ciment. Haul nefiintei, ce se naste sub noi, atunci cand stam chirciti pe o buda turceasca."
Florin Chilian

A fi sau a nu fi hartie la buda

A fost odata, ca niciodata; Pe`un picior de plai, o buda in rai
S-a intamplat acu ceva timp ...
O experienta mirobolanta, iluminatoare, din punct de vedere al experientei pe care o poate oferi doar o sedinta de meditatie in sala tronului, pe buda.

O raza de soare
Naste o`intrebare
O dilema mare
Si uneori moale :P

Situatia este: (Vizualizati va rog)
Va ridicati de pe buda, in suport nu e hartie ... (pam pam paaaam) Un sul neinceput sta linistit pe vasul de expansiune care se afla exact in spatele dumneavoastra, si normal ca nu a fost observat la intrarea in sala de meditatie.
Dilema, intrebarea pentru dumneavoastra, cei trei cititori ai mei, este:

Cand te simti mai fericit? cand mergi la buda si descoperi ca exista hartie, sau cand dupa ce ai observat ca nu mai este hartie la locul ei, sa gasesti un sul nou in spatele tau?


Raspunsul meu la aceasta intreabre va veni maine ;).
Va poopa tata si tare sunt curios sa vad ce imi scrieti.

Morala: Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa te uiti in toata baia